Biserica Sfinţii Voievozi

Situată pe Strada Veronica Micle numărul 17, Biserica Sfinții Voievozi, cunoscută în conștiința locală drept „Biserica Albă”, reprezintă un reper spiritual și arhitectural important al municipiului Roman. Acest lăcaș de cult, înscris pe lista monumentelor istorice, se distinge prin masivitatea sa și prin istoria complexă care i-a modelat existența de peste patru secole. Spre deosebire de alte biserici din regiune, a căror evoluție este liniară, parcursul Bisericii Albe este marcat de o ctitorire voievodală, o prăbușire și o refacere fundamentală, care i-au conferit înfățișarea actuală.

O istorie marcată de transformări succesive

Originile acestui edificiu sunt strâns legate de domnia lui Ștefan Tomșa al II-lea, care a ctitorit biserica în jurul anului 1615. Această primă construcție a fost menționată și în scrierile călătorului sirian Paul de Alep, care a remarcat prezența sa în peisajul orașului la mijlocul secolului al XVII-lea. Cu toate acestea, edificiul inițial nu a rezistat trecerii timpului, prăbușindu-se după aproximativ opt decenii. Momentul crucial în istoria lăcașului a fost anul 1695, când marele spătar Vasile Cantacuzino a decis să o refacă din temelii, oferindu-i forma și structura pe care le păstrează și astăzi. O pisanie așezată deasupra intrării confirmă acest act de rectitorire, subliniind legătura de rudenie a spătarului cu voievodul Ștefan Tomșa.

Deși unele opinii o consideră cea mai veche biserică din oraș, acest titlu este disputat. Datele istorice sugerează că Biserica Armenească, atestată la 1609, ar precede-o, iar Catedrala Episcopală are fundații și mai vechi. Prin urmare, Biserica Sfinții Voievozi este, mai corect, una dintre cele mai vechi și mai semnificative ctitorii păstrate în Roman, dar nu în mod absolut prima. De-a lungul timpului, a jucat și un rol educațional, găzduind în una dintre clădirile sale redeschiderea școlii publice din Roman în 1823, prin eforturile episcopului Gherasim Clipa.

Arhitectură și elemente distinctive

Din punct de vedere arhitectural, Biserica Albă impresionează prin robustețe. Zidurile sale de piatră au o grosime de 1,5 metri și o înălțime de 14 metri, conferindu-i o alură impunătoare. Planul este trilobat, cu abside laterale semicirculare și contraforturi puternice care urcă până sub cornișă. Reconstrucția din 1695 a adus modificări structurale majore în interior: turla de pe naos a fost eliminată, iar peretele despărțitor dintre naos și pronaos a fost înlocuit cu o arcadă largă, sprijinită pe pilaștri. Această intervenție a creat un spațiu interior mult mai amplu și mai luminos, o caracteristică apreciată și astăzi de credincioși pentru senzația de spațialitate pe care o oferă.

Un element de o valoare artistică deosebită este catapeteasma. Realizată în 1922 din lemn masiv de stejar, aceasta este o operă de artă în sine, cu o lungime de 8,2 metri și o înălțime de 9 metri. Sculptura migăloasă, reprezentând ghirlande de flori și ciorchini de struguri, denotă o măiestrie remarcabilă. Pictura icoanelor de pe catapeteasmă a fost realizată de artistul Ludvig Brandl (menționat în unele surse ca Braner), ale cărui culori vii și expresive completează bogăția sculpturală. Această piesă de mobilier liturgic, deși relativ recentă în comparație cu vechimea zidurilor, a devenit un punct central al interiorului bisericii.

Viața spirituală și comunitatea parohială

Pentru credincioșii care îi trec pragul, Biserica Sfinții Voievozi este mai mult decât un monument istoric; este un spațiu vibrant de rugăciune și reculegere. Atmosfera din interior este descrisă ca fiind una propice introspecției și regăsirii spirituale. Mulți enoriași apreciază prezența preoților slujitori, considerați a fi „cu mult har” și disponibili să ofere sfaturi și îndrumare duhovnicească. Această legătură strânsă între cler și comunitate face din această biserică una dintre cele mai active parohii din Roman.

Un aspect practic, foarte apreciat, este faptul că lăcașul este deschis în cea mai mare parte a timpului, permițând atât turiștilor, cât și localnicilor să intre pentru o rugăciune sau pentru a admira arhitectura, fără a fi constrânși de un program restrictiv. Comunitatea se reunește în număr mare la slujbele importante, hramul bisericii, sărbătorit pe 8 noiembrie, fiind un moment deosebit de comuniune.

Aspecte de luat în considerare și puncte slabe

Orice analiză obiectivă trebuie să ia în considerare și aspectele mai puțin pozitive. Unul dintre cele mai mari regrete, din perspectivă istorică și artistică, este pierderea totală a picturii murale originale din secolul al XVII-lea. Intervențiile și reparațiile ulterioare, deși necesare pentru conservarea structurii, nu au păstrat frescele inițiale. Astfel, vizitatorii pasionați de artă medievală nu vor găsi aici straturi de pictură veche, așa cum se întâmplă în alte biserici monument din Moldova. Interiorul actual, deși curat și îngrijit, are un aspect mai modern, dominat de albul zugrăvelii care i-a dat și numele.

O altă dificultate pentru potențialii vizitatori sau pentru cei care doresc să participe la slujbe este lipsa de informații clare și centralizate online privind programul liturgic. Spre deosebire de alte lăcașuri de cult, care pot fi atât capele private, cât și bazilici cu o prezență online bine pusă la punct, Biserica Sfinții Voievozi nu dispune de un site oficial actualizat cu orarul slujbelor. Cei interesați trebuie, de cele mai multe ori, să se deplaseze la fața locului sau să contacteze parohia telefonic pentru a afla orele exacte ale Sfintei Liturghii sau ale altor servicii religioase, ceea ce poate reprezenta un inconvenient.

În concluzie, Biserica Sfinții Voievozi „Biserica Albă” este un edificiu de o importanță certă pentru patrimoniul cultural și spiritual al orașului Roman. Punctele sale forte constau în istoria sa bogată, arhitectura exterioară monumentală, catapeteasma impresionantă și o comunitate parohială activă și primitoare. Cu toate acestea, absența picturii originale și dificultatea în a accesa un program liturgic detaliat sunt aspecte care trebuie luate în calcul de către cei care își planifică o vizită.