Biserica Sfânta Parascheva

Situată în satul Stolna din comuna Săvădisla, județul Cluj, Biserica de lemn „Sfânta Parascheva” reprezintă un caz complex și, din păcate, emblematic pentru soarta multor monumente istorice din România. Înregistrată oficial cu codul LMI CJ-II-m-B-07767, această biserică este un obiectiv de o importanță culturală și istorică deosebită, dar care, pentru un potențial vizitator sau credincios, prezintă o realitate complet diferită de cea a unui lăcaș de cult activ. Informațiile disponibile indică o situație contradictorie, fiind listată simultan ca „închisă temporar” și „închisă permanent”, o ambiguitate care ascunde o stare de fapt îngrijorătoare: biserica este într-un stadiu avansat de degradare și nu mai este funcțională de mult timp.

O istorie de aproape trei secole

Valoarea principală a acestui lăcaș constă în vechimea și istoria sa. Construită în anul 1730 din bârne solide de stejar, biserica este un exemplu reprezentativ de arhitectură ecleziastică țărănească din Transilvania secolului al XVIII-lea. O inscripție de pe portalul interior, acum greu lizibilă, atesta efortul comunității locale, menționând că edificiul a fost ridicat „în zilele guvernatorului Korniș și prin grija preotului Ioan Popa”. Acest detaliu subliniază rolul central pe care l-a jucat biserica în viața spirituală și socială a satului. Inițial, lăcașul de cult nu se afla pe locația actuală, ci pe „Dealul Căprii”, fiind mutat pe actualul amplasament, înconjurat de cimitir, în jurul anului 1850. Pe lângă hramul principal, „Cuvioasa Parascheva”, biserica îl are ca ocrotitor și pe „Sfântul Nicolae”.

Arhitectură și patrimoniu artistic

Din punct de vedere arhitectural, biserica din Stolna respectă canoanele vremii. Are un plan dreptunghiular pentru pronaos și naos, un pridvor simplu și un altar poligonal cu o particularitate specifică grupului de biserici de lemn din zonă: unghiul în ax. Pereții din bârne de stejar sunt îmbinați în tehnica „coadă de rândunică”, o metodă tradițională ce asigură durabilitate. Pictura interioară, un element de mare valoare, a fost realizată în două etape distincte. O primă etapă, sobră și în culori reci, datează de la construcția bisericii, în jurul anului 1730. A doua etapă, din 1772, aduce un stil diferit, cu personaje mai rezervate și numeroase motive decorative. De asemenea, patrimoniul mobil al bisericii a fost extrem de valoros. Până la începutul anilor '90, deținea o colecție impresionantă de icoane pe lemn, dintre care cinci erau atribuite renumitului Nistor Zugravu din Feleac, pictate în anii 1768-1769. Aceste elemente transformă biserica într-un document istoric și artistic, o mărturie a credinței și a măiestriei meșterilor de altădată.

Starea actuală: un monument în pericol

Aici se conturează aspectul negativ și cel mai important pentru oricine dorește să viziteze acest loc. Biserica Sfânta Parascheva este, în prezent, o ruină. Statutul de „închis permanent” este cel care reflectă realitatea. Lăcașul de cult nu mai găzduiește slujbe de zeci de ani, iar un program al slujbelor este inexistent. Comunitatea locală, redusă numeric, a construit o biserică nouă, din zid, iar vechiul monument a fost lăsat în paragină. Starea sa de conservare este precară. Acoperișul de șindrilă, deteriorat de-a lungul timpului, a fost acoperit cu tablă în urmă cu aproximativ 50 de ani, o soluție temporară care nu a oprit degradarea. În prezent, acoperișul este parțial prăbușit, expunând interiorul la intemperii, ceea ce a dus la distrugerea accelerată a picturii murale și a structurii de lemn.

Un eveniment nefericit a marcat profund soarta acestui monument. În 1991, biserica a fost victima unui jaf, în urma căruia au fost sustrase cele mai valoroase icoane, inclusiv cele semnate de Nistor Zugravu. Astăzi, în interior mai poate fi văzută o singură icoană pe lemn, o „Maica Domnului cu Pruncul”, probabil abandonată de hoți din cauza stării sale avansate de degradare. Gratiile montate ulterior la ferestre și la ușă sunt o mărturie tăcută a acestui eveniment tragic și a vulnerabilității patrimoniului cultural. Prin urmare, vizitatorii nu pot intra în interior și pot admira doar exteriorul degradat al unei clădiri care se luptă să rămână în picioare.

Ce înseamnă acest lucru pentru vizitatori și comunitate?

Pentru un credincios în căutarea unui loc de reculegere sau a unei parohii active, Biserica de lemn din Stolna nu este o opțiune. Nu există preot paroh alocat exclusiv acestui lăcaș și nu se oficiază niciun fel de servicii religioase. Căutarea unui orar al liturghiilor este, așadar, inutilă. Pentru turiștii interesați de biserici, capele, bazilici și parohii cu valoare istorică, vizita poate fi o experiență duală: pe de o parte, este o oportunitate de a vedea un exemplu autentic de arhitectură tradițională, dar pe de altă parte, este o întâlnire dezamăgitoare și tristă cu realitatea patrimoniului neglijat. Este un loc care vorbește mai mult despre pierdere și indiferență decât despre credință și continuitate. Lipsa oricărei forme de punere în valoare, a unui panou informativ actualizat sau a unui contact pentru vizitare subliniază starea de abandon.

Concluzii: între valoare istorică și realitate dureroasă

În concluzie, Biserica de lemn „Sfânta Parascheva” din Stolna este un monument istoric de necontestat, o capsulă a timpului ce păstrează ecourile a trei secole de viață spirituală rurală. Valoarea sa arhitecturală și artistică este considerabilă. Cu toate acestea, starea sa actuală o face inaccesibilă și nefuncțională. Aspectele pozitive sunt pur istorice și teoretice. Aspectele negative sunt practice și vizibile: degradare, abandon, lipsa oricăror servicii religioase și un patrimoniu artistic pierdut sau distrus. Nu este o destinație pentru participare la viața liturgică, ci mai degrabă un subiect de studiu pentru istorici, arhitecți și un semnal de alarmă pentru toți cei preocupați de conservarea patrimoniului național. O vizită aici este o lecție amară despre fragilitatea istoriei în fața trecerii timpului și a nepăsării umane.