Biserica de lemn din Colacu

Situată în satul Colacu, comuna Fundu Moldovei, Biserica de lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” reprezintă un reper important al arhitecturii sacrale din Bucovina, fiind clasificată ca monument istoric de importanță națională (cod LMI SV-II-a-A-05522). Edificiul, ridicat în jurul anului 1800, nu este doar un lăcaș de cult, ci și un păstrător al istoriei locale și un simbol al măiestriei meșterilor lemnari din zonă. Ansamblul este completat de o clopotniță și o casă parohială, ambele construite din lemn în aceeași perioadă.

Valoare istorică și arhitecturală remarcabilă

Construcția bisericii a fost inițiată de preotul Gavril Ciupercovici și soția sa, Elena, ale căror morminte se găsesc și astăzi în curtea lăcașului. Un aspect deosebit de important este faptul că biserica actuală a fost ridicată pe fundația uneia mai vechi, de la care s-a păstrat catapeteasma originală, datând din secolul al XVIII-lea. Această piesă de o valoare inestimabilă, alături de o a doua catapeteasmă instalată în jurul anului 1820, icoane vechi și prapuri pictate pe pânză de sac, constituie o colecție de artă religioasă ce merită un spațiu muzeal dedicat.

Din punct de vedere arhitectural, biserica este o capodoperă a stilului tradițional bucovinean. Construită integral din bârne de brad masiv, îmbinate cu pricepere în tehnica „coadă de rândunică”, structura impresionează prin armonia proporțiilor sale: 17 metri lungime, 9,5 metri lățime și 12 metri înălțime. Acoperișul din șindrilă, refăcut în 1997, este susținut de console sculptate în forma specifică de „cap de cal”. Silueta sa este definită de cele trei turle, dintre care cea mai mare, aflată deasupra naosului, este deschisă, în timp ce celelalte două, deasupra altarului și pronaosului, sunt oarbe, având un rol pur decorativ.

Un loc de pelerinaj laic: Mormântul lui Traian Popovici

Pe lângă valoarea sa religioasă și arhitecturală, curtea bisericii din Colacu deține o semnificație istorică profundă, fiind locul de veci al lui Traian Popovici (1892-1946). Fost primar al Cernăuțiului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Popovici este recunoscut pentru actul său de curaj excepțional, salvând de la deportare și de la o moarte sigură aproximativ 20.000 de evrei. Gestul său eroic i-a adus post-mortem titlul de „Drept între Popoare”, acordat de statul Israel. Mormântul său, adesea un loc de reculegere, transformă această mică parohie rurală într-un punct de referință pe harta conștiinței istorice, atrăgând vizitatori interesați de istoria Holocaustului și de figurile luminoase care s-au opus barbariei.

Starea actuală: Între conservare și necesități urgente

Deși exteriorul bisericii a beneficiat de lucrări de restaurare, în special în 1997, când acoperișul a fost refăcut, interiorul lăcașului de cult se confruntă cu provocări semnificative. Acesta este principalul aspect negativ pe care un vizitator îl va remarca. Obiectele de patrimoniu, inclusiv cele două catapetesme, icoanele și prapurii vechi, sunt depozitate în condiții improprii și necesită intervenții urgente de conservare și restaurare pentru a nu se degrada iremediabil. Preotul paroh, Domițian Coclici, a semnalat în repetate rânduri nevoia acută de fonduri, estimate la aproximativ 100.000 de euro, pentru a reabilita interiorul și a pune în valoare aceste comori. O altă problemă gravă este instalația electrică, care nu dispune de autorizație de funcționare, reprezentând un risc real.

Informații pentru vizitatori și credincioși

Pentru potențialii vizitatori și credincioși este esențial de știut că Biserica de lemn din Colacu nu mai funcționează ca lăcaș de cult principal al comunității. De la sfințirea noii biserici de zid în 1964, slujbele aici au devenit sporadice. Până în anul 2000, se slujea doar de hramul Sfântului Nicolae (6 decembrie), iar ulterior a fost folosită temporar în perioada 2005-2006, în timpul renovării bisericii noi. Prin urmare, cei care caută un Program Liturghii regulat nu îl vor găsi aici. Vizitarea monumentului este mai degrabă o experiență culturală și istorică, o incursiune într-un trecut păstrat în lemn și credință, dar marcat de provocările prezentului.

În concluzie, ansamblul de la Colacu este un exemplu elocvent al bogăției de biserici și monumente din Bucovina. Valoarea sa este incontestabilă, îmbinând măiestria arhitecturală cu o istorie locală vibrantă și cu memoria unui erou național. Cu toate acestea, starea precară a interiorului și lipsa fondurilor pentru restaurare reprezintă un semnal de alarmă. Vizitarea acestui loc oferă o perspectivă duală: pe de o parte, admirația pentru o moștenire culturală de excepție, iar pe de altă parte, conștientizarea fragilității acesteia și a nevoii urgente de implicare pentru a o salva pentru generațiile viitoare. Nu este o simplă oprire într-un circuit turistic, ci o întâlnire cu o istorie care încă respiră prin bârnele de brad și prin poveștile pe care le adăpostește.