Biserica Banu

Biserica Banu din Iași, situată pe Pasajul Banu nr. 9, reprezintă un edificiu cu o rezonanță istorică și culturală aparte, depășind rolul său strict confesional. Aceasta nu este doar un lăcaș de cult activ, ci și un monument istoric ce poartă în zidurile sale povestea unei afirmări identitare remarcabile: a fost prima biserică din Iași în care slujbele s-au oficiat, încă de la începuturi, exclusiv în limba română, într-o perioadă în care limbile slavonă și greacă dominau viața ecleziastică.

O istorie marcată de acte de ctitorie și filantropie

Istoria acestui lăcaș începe în anul 1705, când boierul Savin Zmucilă, purtând dregătoria de mare ban, a ridicat o biserică din lemn pe un teren aflat la marginea de atunci a orașului, în zona cunoscută ca „Mahalaua Calicilor”. Acest detaliu toponimic nu este întâmplător; biserica era destinată comunității sărace, iar pe lângă lăcașul de cult, boierul a înființat și un azil pentru bolnavi, săraci și călători, care a funcționat până în 1948. Acest aspect subliniază o importantă dimensiune socială și filantropică, lăcașul fiind cunoscut popular drept „Biserica calicilor”. Numele actual, „Banu”, provine direct de la titlul nobiliar al primului său ctitor.

Spre finalul secolului al XVIII-lea, biserica de lemn se degradase și devenise neîncăpătoare. Aici intervine a doua figură providențială din istoria sa, Mitropolitul Iacob Stamati. În jurul anilor 1800-1802, acesta a finanțat reconstrucția din piatră și cărămidă a bisericii, pe același amplasament. Noul edificiu, cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților”, este cel pe care îl putem admira și astăzi. Proiectul a fost încredințat unui arhitect transilvănean, Herr Leiopold, fapt menționat în pisanie, un detaliu rar pentru bisericile ieșene din acea vreme.

Arhitectură și patrimoniu artistic: între splendoare și pierdere

Din punct de vedere arhitectural, Biserica Banu este un exemplu reprezentativ de baroc tardiv, cu influențe neoclasice. Exteriorul este sobru, dar elegant, cu ferestre ample și o cornișă decorativă. Interiorul, spațios și luminos, impresionează prin cele trei bolți concave și prin catapeteasma sculptată în lemn de tei și poleită cu aur, o adevărată capodoperă a stilului baroc.

Unul dintre cele mai valoroase, dar și controversate aspecte ale bisericii este pictura interioară. Pictura originală a fost realizată în 1803 de Eustatie Altini, unul dintre primii pictori moldoveni care a făcut tranziția de la stilul bizantin post-tradițional la neoclasicismul de factură occidentală, după studii la Viena. Opera sa de la Biserica Banu a reprezentat un moment de cotitură în arta religioasă românească.

Din nefericire, aici se înregistrează și cel mai mare minus al monumentului. În anul 1948, Comisia Monumentelor Istorice, printr-o decizie controversată, a dispus răzuirea completă a picturii lui Altini, pe motiv că era înnegrită și nu ar fi prezentat valoare istorică. Această acțiune a dus la pierderea iremediabilă a uneia dintre cele mai importante opere de artă murală din Moldova. Doar o mică porțiune, un medalion, a supraviețuit. Pictura actuală, realizată în stil neoclasic în urma restaurărilor din 2013, încearcă să redea demnitatea spațiului interior, dar nu poate substitui valoarea istorică și artistică a originalului pierdut.

Biserica Banu astăzi: un monument restaurat și deschis comunității

În ciuda pierderii suferite, Biserica Banu rămâne un punct de atracție major. Un amplu proces de restaurare, finanțat prin fonduri europene între 2010 și 2013, a consolidat structura, a refăcut finisajele și a pus în valoare monumentul. Un aspect pozitiv notabil este accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități, având o intrare special amenajată.

Aspecte pozitive pentru vizitatori:

• Semnificație istorică unică: Este un simbol al introducerii limbii române în cultul religios, aspect de mare importanță culturală.
• Patrimoniu valoros: Păstrează obiecte de cult de mare valoare, precum un disc de argint din 1709, un chivot de argint din 1802 și o icoană a Maicii Domnului adusă din Cipru în 1705.
• Restaurare modernă: Clădirea este în stare excelentă, fiind sigură și bine întreținută. Iluminatul arhitectural exterior o pune frumos în valoare pe timpul nopții.
• Proiecte culturale: Subsolul bisericii a fost amenajat pentru a găzdui un muzeu de artă religioasă și o bibliotecă, un proiect ce adaugă o valență culturală și educațională vizitei.
• Program generos: Programul de funcționare, zilnic între 08:00 și 20:00, este foarte convenabil pentru turiști și credincioși deopotrivă. Pentru un orar al liturghiilor specific, este recomandată consultarea avizierului parohiei sau contactarea directă a acesteia.

Aspecte de luat în considerare:

• Pierderea picturii originale: Absența frescelor lui Eustatie Altini este un minus considerabil pentru cunoscătorii de artă și istorie, fiind un compromis istoric ce trebuie cunoscut de vizitatori.
• Amplasare discretă: Deși centrală, fiind în proximitatea Străzii Lăpușneanu, biserica este situată într-un pasaj, ceea ce o poate face mai puțin vizibilă în peisajul urban dominat de alte biserici și catedrale impunătoare.

În concluzie, Biserica Banu este una dintre acele parohii din Iași care oferă o experiență complexă. Nu este doar un loc de rugăciune, ci o pagină de istorie națională, un exemplu de arhitectură de tranziție și o mărturie a pierderilor culturale din perioada comunistă. Pentru orice vizitator interesat de istoria profundă a orașului, dincolo de marile atracții, o vizită aici este esențială pentru a înțelege evoluția spiritualității și a culturii românești.