Biserica Sfinții Voievozi

Biserica de lemn „Sfinții Voievozi” din Ciomârtan, cunoscută local și sub hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, reprezintă un caz particular și complex în peisajul lăcașurilor de cult din județul Suceava. Nu este o biserică înrădăcinată de la bun început în pământul comunității pe care o deservește, ci una călătoare, cu o istorie învăluită în incertitudine și un prezent marcat de o tăcere funcțională, aspecte ce definesc atât farmecul, cât și neajunsurile sale.

O istorie cu multiple necunoscute

Unul dintre cele mai fascinante, dar și problematice aspecte ale acestui lăcaș este originea sa neclară. Documentele și tradiția orală nu oferă un răspuns unic, ci mai multe piste de cercetare. Se estimează că a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea sau la începutul secolului al XIX-lea, însă anul exact variază între 1780, 1800 sau 1806. Această marjă de aproape trei decenii complică datarea precisă. Mai mult, locul său de naștere este disputat: unele surse indică satul Tureatca din Ținutul Herța (astăzi în Ucraina), în timp ce altele menționează satul Hilișeu din județul Botoșani. Această ambiguitate geografică și temporală, deși interesantă pentru istorici, reprezintă un minus pentru stabilirea unei identități clare și a unei legături neîntrerupte cu o comunitate fondatoare.

Misterul se adâncește și în privința ctitorilor. Nume precum Măria Voineasa, Emanoil Ciomârtan sau Iancu Volcinschi sunt vehiculate, fără a exista o certitudine asupra celui care a finanțat sau a inițiat construcția. Singura atribuire mai sigură pare a fi cea a clopotniței, care i-ar aparține lui Iancu Volcinschi. Această lipsă de date concrete face dificilă încadrarea sa într-un context istoric și cultural bine definit.

Călătoria și viața nouă la Ciomârtan

Evenimentul definitoriu pentru existența actuală a bisericii este strămutarea sa în anul 1922 în satul Ciomârtan, din comuna Zamostea. Acest act a salvat, cel mai probabil, structura de la ruină și i-a oferit o nouă viață. Comunitatea locală a adoptat-o și a îngrijit-o, dovadă fiind reparațiile efectuate în 1930 sub îndrumarea preotului Vasile Șandru, urmate de modernizări esențiale precum electrificarea în 1981 și o renovare amplă în 1982, susținută prin contribuția și munca voluntară a credincioșilor. Aceste eforturi demonstrează atașamentul localnicilor față de lăcașul de cult și dorința de a-l menține funcțional pentru nevoile spirituale ale vremii.

Arhitectura: între tradiție și adaptare

Construită integral din bârne masive de brad, biserica păstrează esența construcțiilor de lemn specifice zonei. Cu toate acestea, aspectul său a suferit modificări notabile de-a lungul timpului, unele necesare pentru conservare, altele poate mai puțin fidele esteticii originale. Unul dintre punctele negative este înlocuirea învelitorii tradiționale de șindrilă cu tablă vopsită în roșu. Deși este o soluție practică și mai durabilă împotriva intemperiilor, aceasta alterează aspectul autentic al monumentului. De asemenea, pereții exteriori din bârne au fost placați cu scânduri vopsite în verde, o altă măsură de protecție care, însă, ascunde frumusețea brută a lemnului masiv. Structura păstrează un element de interes arhitectural prin pridvorul de pe latura sudică, ce realizează o legătură organică între turnul-clopotniță și corpul bisericii.

Statutul actual: o piesă de muzeu în aer liber?

Aici intervine cel mai mare dezavantaj pentru credincioșii și vizitatorii contemporani. Informațiile indică un statut contradictoriu de „închis temporar” și, în același timp, „închis permanent”. Această confuzie este cel mai probabil rezultatul unui eveniment major din viața parohiei: construcția, între anii 1992 și 1995, a unei biserici noi, din cărămidă, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, chiar în proximitatea celei vechi. Prin urmare, biserica de lemn a fost, în esență, scoasă din uzul liturgic curent.

Pentru oricine caută informații despre programul slujbelor, este esențial de înțeles că acest lăcaș istoric nu mai funcționează ca o biserică parohială activă. Serviciile religioase se desfășoară în noua construcție. Aceasta transformă vechea biserică de lemn într-un monument istoric de facto, o mărturie a trecutului, dar nu și un loc de cult viu, ceea ce poate fi dezamăgitor pentru cei ce doresc să participe la o liturghie într-un cadru tradițional. Căutările pentru parohii active în Ciomârtan trebuie să se orienteze către biserica nouă.

Marea absență: statutul de monument istoric

Poate cel mai de neînțeles și mai grav aspect negativ este faptul că Biserica de lemn „Sfinții Voievozi” din Ciomârtan nu este inclusă pe Lista Monumentelor Istorice din județul Suceava. Având o vechime de peste două secole, o istorie de strămutare și o valoare arhitecturală certă, această omisiune este problematică. Lipsa acestui statut oficial o privează de protecția legală specială, de accesul la fonduri dedicate pentru restaurare și de recunoașterea națională pe care o merită. Pentru un potențial vizitator interesat de patrimoniul de biserici și capele din Bucovina, această situație ridică semne de întrebare cu privire la conservarea pe termen lung a edificiului și la gradul de valorificare a acestuia de către autorități.

Ce găsește vizitatorul la Ciomârtan?

În ciuda aspectelor negative, o vizită la Ciomârtan poate fi plină de satisfacții, cu condiția ca așteptările să fie corect setate. Vizitatorul va descoperi nu doar una, ci două biserici, stând una lângă alta, ca o punte între generații. Biserica de lemn, cu ratingul său perfect de 5 stele din puținele recenzii online, este apreciată pentru valoarea sa istorică și estetică. Ea stă ca un simbol al credinței și al rezistenței în timp. Totuși, trebuie să fie conștient că nu va putea intra, probabil, pentru reculegere sau pentru a participa la slujbe. Este un obiectiv de admirat din exterior, de fotografiat și de contemplat ca parte a istoriei locale. Pentru nevoile spirituale active, comunitatea este deservită de parohia modernă, unde se pot obține informații despre orarul liturghiilor și alte activități religioase. Această dualitate face din ansamblul de la Ciomârtan un loc ce vorbește atât despre trecutul, cât și despre prezentul vieții spirituale rurale.